Să păstrați toate întocmai cum vi le-am spus. Eu n-am spus nimic de la mine, ci în toate am ascultat numai de glasul și de Duhul Domnului…

Profetul vremurilor noastre,
tu eşti un glas ceresc spre noi
în faţa marilor dezastre
şi-a Judecăţii de Apoi.

Tu eşti solia salvatoare
cu îndreptar de unic drum
din faţa morţi-ngrozitoare
cu cerul prăbuşit în scrum.

Tu eşti trimisul ultim care,
la pasul ultimei răscruci,
mai faci o ultimă chemare
spre calea Salvatoarei Cruci.

…O, de-am primi cu toţi solia
şi-am cugeta la rostu-i sfânt
’nainte de-a veni Mânia
cu Ultimul Deznodământ.

Hristos e Cel ce ne vorbeşte
prin glasul tău, ceresc trimis,
şi-n faţa morţii ne doreşte
spre cel din urmă drum deschis.

Fii binecuvântată, Viaţă
şi Cale, şi-Adevăr frumos;
cât încă mai te-avem în faţă,
noi vrem – şi-alegem pe Hristos.

Cuvânt al Fratelui Traian Dorz despre Părintele Iosif, Oastea Domnului și neamul românesc

Veacul de aur al creștinătății a fost acesta, când creștinii trăiau afară din „tabără”. Erau urâți și prigoniți tocmai pentru că ieșiseră din lume.
Dar… vremea a trecut. Creștinii au început a se întoarce rând pe rând în lume, în „tabără”, în Egipt, la cuptoarele lui Faraon. Și pe urmă s-au întors cu grămada. S-au întors aproape cu toții…